De ce vaccinul antiCovid trebuie să fie obligatoriu și cum a ratat Dragnea să fie erou național
Din păcate, mesajul antivaccin a fost promovat de fanatici religioși, de oameni mediocri, înspăimântați și de reprezentanți ai unor dictaturi interesate să slăbească democrațiile occidentale.
Povestea irațională a prins într-o țară în care oamenii politici nu și-au propus să salveze vieți, ci să fie cât mai populari. A ieșit un dezastru pe care-l trăim în fiecare zi de o lună și jumătate.
Nu cred că m-a întrebat nimeni, niciodată, când eram copil dacă vreau să mă vaccinez sau nu.
Mama considera vaccinul un dar al științei prin care ne putea ține în viață.
Mai mult, am fost martor al acelor vremuri când pe terenul de joacă întotdeauna exista cineva afectat de poliomielită.
În general, erau copii cu câțiva ani mai mari. Făceam parte din primele generații care au fost vaccinate împotriva poliomielitei la două luni de la naștere. Am făcut și BCG (vaccinul antituberculoză), cel antidifteric și cam atât.
Pe atunci, nu existau încă seruri împotriva pojarului, vărsatului de vânt, scarlatinei și oreionului. Așa că am luat la rând bolile copilăriei și până la 11 ani le-am făcut pe toate.
N-am ratat niciuna și pot să jur că aș fi preferat vaccinuri decât suferința și cele 30 de injecții cu penicilină și, la sfârșit, un Moldamin, primite în tratamentul pentru scarlatină, fiind internat o săptămână la Spitalul Victor Babeș din București, care pe atunci nu era un loc prea drăguț. Aveam sârmă împletită la geamuri și nu aveam voie să primim vizitatori pentru că “eram infecțioși”.
Oreion am făcut pe la 11 ani. Am stat peste 10 zile în pat, nemișcat, cu febră și gâtul umflat. Mama îmi spunea să mă mișc cât mai puțin pentru că așa ceruse medicul.
Îmi amintesc că epidemia de oreion din acel an a pus la pământ întreaga școală. Nu știu dacă de la noi din clasă a scăpat cineva. O perioadă de două luni, eram și câte cinci, șase în clasă. Ne tot roteam. Se făcea bine un coleg, se îmbolnăvea altul.
Universul nostru era limitat, habar n-aveam ce se întâmpla în celelalte școli, în oraș și în țară. Nu ne spunea nimeni și nici în ziare nu apăreau știri despre epidemii.
Pot să spun că fiica mea, care a avut acces la toate vaccinurile împotriva bolilor copilăriei și n-a făcut decât o formă ușoară de vărsat de vânt, a fost mai sănătoasă decât mine și decât marea majoritate a copiilor din generație mea. Mai mult, noi, părinții, am suferit, ne-am chinuit și am cheltuit mai puțin pentru că ea n-a fost bolnavă perioade lungi de timp decât părinții noștri.
Vaccinurile au modificat într-un mod atât de profund modul în care trăim, » Aflați mai multe informații aici.