Focul în miriște

Purtătorul de cuvânt al PNL, Ionut Stroe, se avântă vitejește să propună declararea AUR ca partid extremist, după ce numai ce și-a îmbârligat coada cu ei, pe sub masă, la APCE ca să scoată judecătorul român la CEDO pe care-l voiau vârfurile liberale din Modrogan și de la Cotroceni.

Dincolo de ipocrizie, ideea e proastă spre ineptă, la fel cu cele care cer dizolvarea partidului.

Nu că nu ar fi extremist, dar celor care-l susțin nu le pasă de asta, așa că orice măsură punitivă nu face decât să victimizeze masiv și să dubleze procentele AUR, care să fie, la o adică, transferate către alte construcții politice de același fel.

Dar nu exclud deloc ca PNL și PSD chiar asta să-și dorească, doar, doar vor arăta și ele competente și democratice prin comparație.

Procentele AUR sunt adunate din două categorii de public.

Unul extrem de precar educat, apt să creadă orice prostie, mai ales dacă este îmbrăcată în teamă. Dar oare de unde această permeabilitate extremă?

De ce atunci când George Simion spune că vor fi furați copiii, iar liderii politici de vârf ai PSD și PNL, inclusiv dl Ciolacu, spun că nu va fi așa, acești oameni îl cred pe Simion?

Pentru că deficitul de încredere între guvernați și guvernanți e imens. Reflex, oamenii nu mai au niciun dram de încredere în ceea ce vine din surse oficiale.

Mizerabila gestionare a pandemiei a adâncit acest deficit de încredere la nivel de canion. Deci există o categorie dispusă să creadă orice gogomănie, cât timp ea susține că autoritatea îi vrea răul și că autoritatea o minte. Experiența asta a învățat-o.

A doua categorie sunt dezamăgiții, frustrați, furioșii, care au votat până acum fie cu PSD, fie cu PNL sau chiar cu USR, dar constată că viață lor e tot mai proastă, ciocoismul politic tot mai mare, iar nedreptatea îi sufocă.

Oameni care nu mai vor să audă de nimeni și de nimic politic, care nu au neapărat încredere în ce zice Simion, dar pe care AUR îi răcorește, mai ales atunci când este violent. pentru că și lor le vine să pună mâna pe o coadă de steag.

Dacă ne uităm la cele două categorii, soluțiile sunt simplu de înțeles: partidele să trimită la înaintare oameni credibili, care să comunice, să explice, nu să mestece sloganuri și platitudini, și să ia măsuri care să aducă satisfacții cât de mici, dar palpabile.

De exemplu, eliminarea pensiilor speciale, puțină decență și ceva bun simț în actul de guvernare.

Sigur că e o tâmpenie ca judecătorii CCR să fie aleși prin vot popular,

 » Aflați mai multe informații aici.