Actualitate

Aroganța președintelui Klaus Iohannis nu are limite

Aroganța președintelui Klaus Iohannis nu are limite. Ieri a fost în vizită în Delta Dunării, iar la final un jurnalist l-a întrebat cum contribuie el, concret, la găsirea unor soluții la provocările cu care se confruntă Delta. În stilul care deja l-a consacrat, liderul de la Palatul Cotroceni a declarat: „Contribuția mea constă în faptul că am venit aici și am atras atenția asupra acestor chestiuni”.

Niciodată, în cei aproape 34 de ani de la revoluția din Decembrie ‘89, răspunsul politic la problemele grave ale României de la firul ierbii nu a fost atât de absent ca în mandatele lui Klaus Iohannis. Ce-i drept, inadecvarea a devenit termenul care îi descrie cel mai bine mandatele.

În jocul democratic, opinia publică reprezintă piesa în jurul căreia gravitează întregul proces decizional.

De altfel, „transparentizarea” a apărut ca o reacţie la nevoia informării opiniei publice cu privire la diferite teme, facilitând astfel contactul cu ceea ce este mai puţin cunoscut, cu intenţia de a atenua spaimele sociale care ar putea să apară din diferite motive. Iar România nu duce lipsă de motive, generate mai ales de tragedii sau greșeli guvernamentale (exemplu: deficitul bugetar).

În tot acest context, necunoscutul (zilei de mâine) este intens cultivat prin abordarea prezidențială a lui Klaus Iohannis, iar acest lucru nu face decât să dea frâu liber temerilor, isteriilor de masă şi altor mişcări sociale care „celebrează” lipsa rațiunii în rândul oamenilor. Așa se distruge ideea de siguranță a unui popor.

Iar de o astfel de situație profită restul politicienilor, care nu fac altceva decât să comită abuzuri emoționale care să le servească electoral.

Cu cât emoţiile sociale devin mai puternice, inhibând apetitul pentru dialogul dintre reprezentanţi şi cei reprezentaţi, cu atât populismul se dezvoltă mai uşor. Per a contrario, cu cât conştientizăm mai mult că politicienii populiști se hrănesc electoral cu emoţiile noastre negative, cu atât mai mult discursul lor devine mai puţin frecventabil. Însă pentru asta e nevoie de o presă care să lucreze în interesul cetățenilor, nu al partidelor de guvernare și de o societate civilă activă, care înțelege că trebuie să lupte în fiecare zi pentru democrație.

Opinie de Marco Darius Badea