Cel mai adesea, fracturile bimaleolare necesită intervenție chirurgicală
George Turcu, Iași: ”Tatăl meu are 64 de ani și locuiește într-o localitate din județul Neamț. Săptămâna trecută, în timp ce încerca să pună un acoperiș la o magazie de lemne, a alunecat de pe scară și, în cădere, și-a fracturat glezna dreaptă. A fost dus cu salvarea la spital unde i s-a spus că are fractură bimaleolară cu deplasare. I s-a propus să fie operat dar tatăl meu a refuzat. Medicii i-au pus piciorul în ghips dar i s-a spus că dacă fractura se va deplasa secundar sub ghips va trebui totuși operat și va fi mult mai dificil”.Prof. Univ. Dr. Paul Dan Sîrbu, medic primar ortoped, Șef Clinică Ortopedie și Traumatologie, Spitalul Clinic de Recuperare Iași: ”Cu siguranță, diagnosticul și indicațiile terapeutice au fost făcute în urma unor investigații. Dacă medicul ortoped care l-a văzut pe tatăl dvs i-a recomandat operația, cel mai probabil ar fi trebuit să se opereze.
Practic, glezna este formată din conexiunea a trei oase, talus (astragal), tibie și fibulă, cu ligamentele aferente. Fracturile maleolelor sunt acele fracturi care dezorganizează pensa tibio-peronieră (morteza) și, din punct de vedere al frecvenței, se situează pe al treilea loc după fracturile extremității inferioare a radiusului și fracturile colului femural. Pensa tibio-peronieră este un complex osteo ligamentar alcătuit din maleola externă cu trei fascicule laterale (situate extern), maleola internă cu ligamentul deltoidian (situat intern) și plafonul tibial cu sindesmoza tibio-peronieră (situate superior).
Când avem de a face cu fractura bimaleolară, însemnă că două maleole din cele trei ale gleznei sunt fracturate. În majoritatea cazurilor, cedează maleola externă, care este fracturată prin smulgere (vorbim de o fractură unimaleolară). Dacă în continuare traumatismul nu se oprește aici, astragalul va impinge maleola internă și o va deplasa în totalitate, rezultând o fractură bimaleolară.
Atenția ortopezilor se concentrează în principal asupra maleolei externe (elementul principal al stabilității astragalului în pensa tibio-peronieră) și,
» Aflați mai multe informații aici.