De ce s-a trezit Avocatul Poporului, ca viteazul din poveste

După o oarecare tăcere de vreo doi ani și ceva, Ombudsmanul României*) s-a trezit brusc la auzul scandalului cu azilele din Ilfov. În declarația sa, doamna Renate Weber pare că încearcă să pună batista pe un țambal care ne-a scandalizat pe toți, l-a indignat pe prim ministru și l-a determinat pe președinte să pronunțe o sintagmă usturătoare: „rușine națională”.

Citez din ceea ce declară Avocatul Poporului:

„…în condiţiile în care se relatează astăzi despre neajunsuri uriaşe, grave probleme în aceste centre, este într-adevăr de mirare că nimeni dintre rudele celor care erau internaţi acolo nu ne-au sesizat niciodată nimic”.

Îmi permit să mă întreb de ce ține Avocatul Poporului cu tot dinadinsul să-și exprime marea mirare a domniei sale, în fața faptului că nimeni dintre rudele celor internaţi acolo n-a sesizat înalta instituție.

Se știe doar că au mai fost și alte multe, chiar foarte multe, fapte când cei afectați au reclamat nemulțumirea diferitor organe administrative, forurilor politice, parchetului sau direct instanțelor, fără să fi reclamat și la Avocatul Poporulu. Iar acesta nu s-a arătat niciodată mirat în public de faptul că cetățenii îl neglijează.

Știți ce sugerează asta? Sugerează faptul că doamna Weber era activă în spațiul public mai mult când apăreau probleme care o deranjau personal (cum a fost încercarea de revocare de acum vreo doi ani), decât cele publice. Mai arată și faptul că instituția nu prea este cunoscută publicului larg, dar și acela că sunt puține cazurile când doamna R.W. ar fi rezolvat cu succes vreo problemă de mare interes social sau de impact public.

În ceea ce privește declarația citată mai sus, parcă aș zice că dna Weber vrea să insinueze că, atâta vreme cât nimeni nu i-a sesizat nimic respectivei instituții, este foarte probabil că fapta nici nu există sau, dacă totuși există cumva, atunci nu merită băgată în seamă, nefiind de proporții scandaloase, așa cum pretinde presa.

Dar presa a semnalat, am scris și eu, că mulți din nefericiții aflați în respectivele azile erau neglijați de rude, iar familiile abia așteptau să scape de ei, nicidecum să sesizeze ceva undeva. Scriam chiar cu privire la aceste cazuri că este intolerabil să vezi cum societatea nu face nimic pentru coeziunea familiilor, deși se pare că suntem singura țară din Europa (poate chiar din lume) dotată cu un minister al Familiei.

Îmi permit să citez o interesantă constatare a realizatorului de programe Dan Negru, de la Kanal D: „Vârstnicii noștri, chiar și cei care au familii, sunt de fapt niște oameni abandonați de societate, neglijați, și considerați de ceilalți ca fiind inutili”.

Este expresia unui adevăr crud,

 » Aflați mai multe informații aici.