Operațiunea Schengen fără cap. Cu toată viteza în două ziduri. Vinovații neasumați
Liberalii au declanșat operațiunea marea răzbunare pentru ca valul dezamăgirii pentru ratarea Schengen să nu se prăvălească asupra lor și a președintelui Iohannis.
Era necesar să redirecționeze emoția negativă spre un dușman extern, comun, iar sentimentul de nedreptate să acopere orice discuție rațională despre felul în care a fost, mai precis, nu a fost pregătită operațiunea Schengen. Pasa perfectă pentru AUR.
Și, potrivit tuturor informațiilor, amatorismul părții române a fost de neimaginat.
Dosarul Schengen a avut cap?
Prima întrebare fără răspuns este cine a coordonat dosarul Schengen, dus la nivel de obiectiv național. A existat un coordonator central pentru toate instituțiile implicate, Interne și Externele în primul rând, dar nu numai?
Un asemenea coordonator trebuie să aibă pe masă toate informațiile despre fiecare dintre factorii de decizie care trebuie convinși, despre orice modificare de poziționare, despre orice modificare de temperatură în politica internă a unei țări decidente. Deci ambasade, dar și SIE ar fi trebuit să fie puse să adune și să aibă unde livra.
Iar în baza acestor informații de detaliu, acest centru de comandă să decidă și să aplice mișcările inteligente proactive, nu doar reactive.
Un asemenea coordonator nu poate fi un mărunt funcționar, ci un demnitar cu anvergură europeană certă, după cum are, spre exemplu premierul croat, Andrej Plenkovic, unul dintre politicienii foarte influenți în UE, spre deosebire de români.
Putea fi președintele Iohannis, putea fi ministrul Aurescu, teoretic premierul sau ministrul de Interne, dar nu dl Bode care nu vorbește limbi străine și dă cu legitimația de masa JAI precum Hrușciov cu pantoful, după cum relatează surse apropiate JAI.
Ce era de făcut? Când ne-am lovit de zid?
Asemenea operațiuni se pregătesc cu cel puțin un an înainte, cu un exercițiu diplomatic de ansamblu în care se știe și ce parfum folosesc interlocutorii. Se stabilesc relații personale, este captat un val de simpatie și susținere care să fie foarte greu de întors, ca în cazul Croației.
Inclusiv diplomație economică, dar nu istericalele cu amenințări de acum, ci așa cum a precedat premierul croat. Andrej Plenkovic ar fi cerut sprijinul Camerei de Comerț austriece care, în numele bunei colaborări, să sune acasă și să facă lobby pentru Croația.
În România nu s-a vorbit serios despre Schengen până la vizita cancelarului Scholz, care a anunțat susținerea pentru aderarea României. Din acel moment, partea română a simțit că sacii sunt în căruță și că războiul din Ucraina ne va purta în zbor în spațiul de liberă circulație.
Liberalii și Klaus Iohannis aveau nevoie ca de aer de un succes politic major care să îi scoată din picajul accelerat.
» Aflați mai multe informații aici.