Opinii

Riscul unui conflict nuclear: Disuasiunea funcționează în continuare?

Declarațiile lui Vladimir Putin, cu referire la folosirea armelor nucleare, readuc în discuție relevanța politicii de disuasiune.

Situația creată acum ar trebui, pe de o parte, să împingă cât mai multe țări să adere la Tratatul Națiunilor Unite privind interdicția armelor nucleare, iar, pe de alta, să mobilizeze comunitatea internațională în a gândi arhitectura unui acord nuclear cu scopul de a diminua arsenalul nuclear al Rusiei în schimbul ridicării unor sancțiuni.

Discuția trebuie să plece și de la un aspect foarte interesant care s-a întâmplat chiar vineri, 11 martie: în cadrul negocierilor de revigorare a acordului nuclear iranian (încheiat în 2015 între Iran, statele din Consiliul de Securitate al ONU, Germania și Uniunea Europeană), Rusia a exprimat următoarea solicitare: va continua discuțiile în cadrul acestui acord doar dacă i se garantează că sancțiunile impuse Rusiei în urma invaziei din Ucraina nu ar afecta capacitatea țării de a întreține afaceri economice și militare cu Iran. Vom discuta despre aceasta puțin mai târziu.

Mai întâi, pentru a înțelege fenomenul de posibil conflict nuclear, vă propun să ne concentrăm pe câteva elemente de bază: arsenal nuclear de pe glob și conceptul de disuasiune; responsabilitatea în declarații și în acțiuni: “bluff” sau determinare către oroare; soluția levierului sancțiunilor economice împotriva înarmării nucleare; TPNW (“Treaty on the Prohibition of Nuclear Weapons”) și NPT (Non-proliferation Treaty).

Situația arsenalului nuclear de pe mapamond și conceptul de disuasiune

Conform SIPRI (Stockholm International Peace Research Institute), Rusia dispune în prezent de cele mai multe arme (ogive) nucleare, în număr total de 6.255, strategice și tactice, de o putere între 10 și 800 KT (kilotone), adică aproximativ de 50 de ori mai mult decât bomba de la Hiroshima.

Acestea sunt repartizate pe componente maritime (submarine), aeriene (avioane) și terestre (lansatoare de rachete).

Ținând cont de complexitatea operațiunilor și de informațiile recenzate la nivel de servicii de intelligence, se poate estima că “doar” 1.600 de arme strategice, care pot fi folosite pentru a distruge ținte de mărimea unui oraș, sunt desfășurate permanent de către Federația Rusă. Iar alte 2.000 de arme de categorie tactică ar putea fi, teoretic, mobilizate.

Estimările vorbesc, așadar, de 50% armament operațional și “doar” 25% arme nucleare strategice, care pot fi folosite pe termen scurt.

De partea cealaltă, NATO (prin partenerii SUA – 5.500 arme, Regatul Unit – 255 și Franța – 290) dispun de un număr echivalent de ogive, care sunt însă dispuse geografic mai eficient (inclusiv pe teritoriul Germaniei, Țărilor de Jos, Belgiei, Italiei și Turciei), în timp ce și procentul de arme strategice (gata de a fi utilizate) este mai mare, ținând cont și de capacitatea superioară la nivel sub-maritim și aerian.

 » Aflați mai multe informații aici.