România exportă milioane de metri cubi de apă în Ungaria. Senatorul Adrian Costea (AUR) solicită explicații
România exportă milioane de metri cubi de apă în Ungaria la prețuri foarte mici, a constatat senatorul AUR Adrian Costea, care a solicitat explicații din partea premierului Nicolae Ciucă, a ministrului de Externe, Bogdan Aurescu, și a ministrului Mediului, Tanczos Barna.
În timp ce Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor cere românilor să facă economie de apă din cauza secetei, Administrația Naţională Apele Române (ANAR, în subordinea aceluiași Minister) exportă milioane de metri cubi de apă pentru irigații în Ungaria la preț infim.
ANAR avertiza că rezervele de apă trebuie folosite rațional:
„E important ca populaţia să înţeleagă că sistemele de alimentare cu apă potabilă au fost dimensionate fără irigaţii. Nu recomandăm udatul grădinilor, umplerea de bazine, piscine”, arată comunicatul ANAR.
Seceta pedologică (rezerva scăzută de apă în sol) a afectat în România zeci de mii de hectare. Culturile de porumb au fost compromise, cele de grâu au avut pierderi de 30% la hectar.
Dar, în timp ce fermierii români se zbăteau să găsească apă pentru a-și salva culturile decimate de secetă, ANAR exporta apă din abundență în Ungaria.
ANAR a vândut Ungariei 1,5 milioane m3 apă pentru irigații, cu doar 14.070 euro, adică sub 1 eurocent / m3.
Apa a fost pompată peste graniță de Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare prin Canalul Mureșel.
ANAR, condusă de Sorin Lucaci de la 29 august 2022, nu a comunicat cantitățile de apă pentru irigații exportate în Ungaria în ultimele două decenii.
Doar Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare a transmis că România exportă apă în Ungaria dinainte de 1989.
Având în vedere cele prezentate, vă rugăm respectuos să arătați cum se explică, în context, această aberație a cedării către Ungaria a unor cantități de apă atât de necesare României?
Cum de, pentru români, apa este scumpă sau imposibil de procurat, iar pentru export în Ungaria – la discreție și aproape gratis?
De ce interesul țării vecine are prioritate față de cel al țării noastre?
În general, oare acest caz problematic nu este un exemplu al unei atitudini de dezinteres al statului român față de interesul național?
Nu pare el să indice că unii miniștri sau demnitari aflați în subordinea lor s-ar bucura de o stranie, dar evidentă impunitate, ce le permite să promoveze mai curând interesele statului vecin decât pe cele ale României?