Trebuia România să tacă? De ce Iohannis și Zelenski au povestit diferit ce au vorbit la telefon

Vorbitorii de limbă rusă din fostele republici sovietice sunt o masă de manevră în politica externă a Moscovei, încă din vremea lui Boris Elțîn, dar au devenit piesa esențială a noului imperialism rus pe care l-a construit Vladimir Putin și care are ca ultimă etapă anexarea, așa cum s-a văzut în cazul Crimeii, așa cum a arătat lituanianca Agnia Grigas încă din 2014.

Astfel, pentru ca Rusia să te considere compatriot și să te facă astfel parte a Lumii ruse/Ruskii Mir, nu e nevoie să fii etnic rus, ci să vorbești limba rusă sau nici atât, să ai măcar afinități culturale, spirituale cu Rusia.

Aici e de căutat miza promulgării rapide de către Volodimir Zelenski a noii legi a minorităților naționale, care a stârnit o legitimă îngrijorare la București.

Dar îngrijorarea este una, iar calea populistă este alta, iar până la validarea nedorită a narațiunii ruse care spune că minoritarii au drepturile încălcate de Kiev, așadar trebuie de urgență apărați, drumul nu este lung.

România a avut, prin MAE și președintele Klaus Iohannis, o poziție consecventă în ceea ce privește legea minorităților naționale, promulgată recent de președintele Ucrainei. Totuși, referirea la tema minorității române nu apare în relatarea pe care Zelenski o face după discuția cu Iohannis, în vreme ce președintele român se referă extensiv la asta, într-o notă care poate fi percepută ca fiind populistă, mai ales că vine după eșecul neintrării în spațiul Schengen, o decizie care este imputată Austriei și Olandei, dar pentru care politicienii de la București au pus mult capital politic în jocul intern.

Despre cartea Agniei Grigas, Crimeea și noul Imperiu Rus, am mai scris, cu mențiunea că ediția în limba română, publicată de Editura Corint, are adăugat un cuvânt de încheiere despre războiul din Ucraina.

Foto: Facebook/Agnia Grigas

Agnia Grigas este expert în cadrul Consiliului Atlantic, fiind specializată în domeniul energiei și riscurilor politice din Europa, Rusia și fostul spațiu sovietic. Este autoarea lucrărilor The Politics of Energy and Memory Between the Baltic States and Russia (2013) și The New Geopolitics of Gas (2017). A lucrat vreme de un deceniu în calitatea de consilier pentru dezvoltarea afacerilor, analiza și reducerea riscurilor. A îndeplinit funcția de consilier pe probleme energetice și economice în Ministerul Afacerilor Externe din Lituania. Este licențiată a Universității Columbia și doctor în relații internaționale al Universității Oxford.

Premisa de la care pleacă este aceea că, încă de la destrămarea URSS și mult mai intens și orientat geopolitic după 2000, politica externă a Rusiei a încorporat conceptul de „compatriot” și a construit în jurul acestuia o tendință crescândă de reimperializare.

Dacă în 2014,

 » Aflați mai multe informații aici.