Aroganţa lui Macron şi nevaccinaţii care trebuie “enervaţi” în an electoral
Emmanuel Macron a intrat în pandemie cu o popularitate destul de vulnerabilă și singurele cărți pe care părea a le juca erau cele care țineau de autoritatea în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, președintele francez s-a poziționat ca un lider autoritar, și-a asumat decizii nenegociabile și a impus restricții severe francezilor.
Și a ajuns să conducă detașat sondajele, cu câteva luni înainte de alegeri.
Recent, comentatorii și jurnaliștii internaționali remarcau parcursul rapid al lui Eric Zemmour, un fost jurnalist cu viziuni de extremă dreapta. Creditat cu doar 5% din intenţiile de vot în sondajele din vară, el a înregistrat o ascensiune fulgerătoare, ajungând undeva la 13-18 procente, în funcție de institutul de sondare. Zemmour o devansase pe Marine Le Pen, lidera Adunării Naționale, fostul Front Național.
Acesta e contextul în care Emmanuel Macron a afirmat că vrea să îi enerveze până la capăt pe cei care refuză să se vaccineze împotriva Covid-19.
O declarație care a stârnit imediat reacțiile critice ale tuturor oponenților și ale unei bune părți din presa franceză.
A fost o scăpare, o exprimare nefericită? Puțin probabil, pentru că președintele francez a explicat exact ce anume înțelege prin enervarea antivacciniștilor, pe care a și numit-o strategia de combatere a acestora. Mai degrabă este o poziționare de forță, o declarație de candidatură, în condițiile pe care Macron le anunță, setând în acest fel și temele majore ale campaniei.
Declaraţia de candidatură este una dintre mărcile politicii franceze. A fost inaugurată înaintea scrutinului prezidenţial din 1995, de către Jacques Chirac.
Pe 4 noiembrie 1994, Chirac intră, pentru a treia oară, în cursa pentru preşedinţia Franţei; anunţul oficial al candidaturii este puternic ritualizat, atât prin locul ales, cât şi prin felul în care a fost susţinut. Chirac alege textul scris pentru a-şi anunţa candidatura, sub forma unui interviu dat cotidianului regional Voix du Nord (ulterior, a fost redactat un comunicat de presă conţinând textul declaraţiei, remis Agenţiei France Presse). Faptul că întreaga punere în scenă se desfăşoară în provincie nu este întâmplătoare, ea articulând chiar conţinutul discursului, care atacă politica de „parizianizare”.
Declaraţia de candidatură a lui Chirac statuează un nou gen al comunicării politice în Franţa.
Nicolas Sarkozy intră în alegeri din partea unei formaţiuni politice de dreapta, UMP, al cărei preşedinte a fost din anul 2004. Alege tot forma scrisă a discursului, în pofida faptului că se aştepta de la el o apariţie publică, televizată.
Diferenţa faţă de declaraţia lui Chirac este aceea că, de data aceasta, avem de-a face cu o comunicare de masă, discursul său fiind trimis, simultan, în 60 de redacţii. Textul scris îi permite desfăşurarea unui discurs amplu şi configurarea unui spaţiu propriu.
» Aflați mai multe informații aici.